Este prima intrebare pe care ti-o pui atunci cand esti mama si incepi sa iti doresti sa iti reiei independenta, bine e mult spus independenta ci sa reusesti o perioada scurta sau foarte scurta de timp sa te “dezlipesti” de cel mic. In perioada in care erai insarcinata el era cu tine mereu dar totusi reusai sa ai o oarecare independenta, mai greoaie uneori insa exista. In primele zile sau saptamani de viata cu toate stim ca voi sunteti in continuare “atasati” desi este evident ca bebele e o persoana individuala acum.
Si incepi sa te intrebi “cu cine las copilul?”. Modernismul ar spune ca sunt doi parteneri de cuplu si ca evident ca si tatal este parte in aceasta aventura numita “copil mic”, insa realitatea ne arata ca o mica parte din barbati se implica in cresterea copilului in mod egal si este firesc pana la urma ca ei sa nu fie atat de afectati de schimbarea care s-a produs si anume aparitia unui nou stil de viata acum, in trei.
In trecut, multe mamici aveau alaturi bunicile sau rudele, surorile mai mari unde ele exista, prietenele care erau deja mame, insa in secolul vitezei lucrurile s-au schimbat mult, bunicile s-au tehnologizat si marea majoritate au atat de multe activitati on sau offline incat nu mai sunt atat de disponibile pentru cresterea nepotilor. Feminismul prost inteles a dus nu numai la o emancipare a femeii active dar si o emancipare a bunicilor care traiesc in aceiasi era a ecranelor albastre. Acesta este unul dintre motivele pentru care am inceput sa hranesc aceasta idee de a crea o alternativa atunci cand vine vorba de ajutor in cresterea copilului.
Pe de alta parte exista si o presiune sociala care nu face decat sa produca stres si anxietate femeilor. In Romania sa ai un copil sau Doamne fereste mai multi, a ajuns sa fie “subiect monden” atunci cand esti parinte unic mai ales, iar femeile sa fie aspru judecate ca si cum sunt singurele care au contribuit la acest rezultat.
Iarasi apare intrebarea, mai ales atunci cand lucrezi sau ai in gand sa te intorci in campul muncii, “ok dar cu cine il las?”. Locurile la crese au ajuns sa fie mai greu de prins decat un loc la o facultate de stat, chiar si cele particulare sunt greu de gasit pentru ca nu doresc sa se aglomereze. Responsabilitatea unui copil de varsta mica, de cresa, este mult mai mare decat in cazul celor care merg la gradinita, unde pot comunica si interactiona cu adultul altfel.
Exista din ce in ce mai multe mame singure, fie divortate fie care au ramas singure din diverse motive, este firesc la un moment dat sa isi doreasca sa iasa sa cunoasca alti potentiali parteneri insa de multe ori renunta tot din considerentul ca nu au cu cine lasa copilul cateva ore iar familia, in multe din cazuri, nu le sustine, considerand ca mamele nu mai au nevoie sa fie si femei.
Fiind in zona artistica, la noi apare si o alta situatie de “cu cine lasi copilul?”, atunci cand este nevoie sa fii pe scena, de obicei seara, la repetitii sau probe de sunet. Voi face o serie de interviuri cu mamici din domeniu pentru a invata cate ceva din experienta lor, solutii pe care ele le-au gasit in momentul in care aveau de sustinut un spectacol.
Din experienta mea pot spune ca am incercat toate variantele, cu bunicii, la cresa, de multe ori cu mine la lectiile de pian cand erau foarte mici si dormeau, la repetitii, cu babysitter. Si spun cu mana pe inima ca solutia de babysitter mi se pare cea mai putin stresanta, chiar daca e vorba de o persoana care nu face parte din familie. Pentru un timp limitat este ideal sa ai pe cineva in care ai incredere, care iubeste copiii, o persoana serioasa pe care te poti baza cand ai nevoie.
De obicei aceasta persoana se gaseste destul de greu, daca ai noroc sa o gasesti si practic ai cam o singura varianta, daca este disponibila sau nu cand ai nevoie asta e partea complicata. Este o utopie sa credem ca oamenii asteapta dupa nevoile altor oameni desi se intampla des printre mamici sa aud asta. Insa nu mai suntem in era sclavagismului.
Asa ca mi-a incoltit in minte aceasta idee, cum ar fi sa am acces la mai multe persoane de felul asta, in care sa am incredere evident, cu care sa colaborez frumos si sa fiu sigura ca gasesc disponibilitate atunci cand am nevoie.
Asa ca am cautat echipa cu care sa pun in practica ideea mea si sa o fac accesibila tuturor, altfel nu si-ar atinge scopul. Cred ca in orice activitate banii trebuie sa fie o consecinta si momentul in care incepi sa te gandesti de la bani la idei si nu invers, cum era titlul unei carti citita de multi, de la idei la bani, este foarte probabil ca ideea sa se piarda undeva prin tabele.
Plus ca in Romania cea mai mare bataie de cap pentru orice firma sau persoana juridica este sa aiba clienti persoane fizice. Asadar am gandit-o cu acces gratuit si va ramane asa sper eu un timp indelungat. Este un loc de intalnire si nu un magazin virtual sau o agentie de plasare de forta de munca. Mai departe oamenii pot decide pentru ei in ce conditii doresc sa colaboreze sau daca sa colaboreze. Pentru ca nici o relatie de colaborare nu este la fel, consider ca oamenii isi pot lua aceasta libertate, noi doar ii ajutam sa se intalneasca.
Asa ca la intrebarea “cu cine las copilul?” vom avea de acum mai multe raspunsuri, fie ca ne-o punem noi sau cei din jur, cu atat mai bine, vor afla cat mai multi despre comunitatea oamenilor care iubesc copiii.
22.07.2021
By Liana Stefan