Vine un moment cand tinerele mame, dupa o perioada de absenta din viata profesionala, se reintorc in activitate, fie ca isi doresc fie de nevoie, cel mai probabil in multe cazuri este vorba de ambele variante.
Daca despartirea de serviciu initial nu a fost atat de problematica, uneori chiar binevenita, despartirea de “cuib” si de tot ce presupune el, este o mare provocare. Este bine de stiut ca aceasta readaptare se produce treptate, posibil sa ai nevoie de cateva luni pana la jumatate de an sau poate chiar mai mult pana sa iti reintrii iar in ritm. Insa acum totul este diferit, mai ales daca esti la primul copil, socul este si mai mare, la fel este si pentru mamicile care au avut mai multi copii consecutivi asadar au lipsit mai multi ani la rand din mediul profesional.
Eu personal sunt unul din cazurile care a avut ceva distanta intre copii si care a stat numai 1 an acasa in concediu asa ca readaptarea nu a fost atat de socanta. Insa cunosc cazuri care s-au intors dupa 3 concedii consecutive asadat 6 ani de intrerupere a lucrului.
In prima faza este extenuant si obositor, mai ales celor care lucreaza in medii unde este nevoie de concentrare, lucru cu publicul in permanenta, adaptarea la noile schimbari de sistem sau in sistem, noi sefi si asa mai departe. De partea cealalta acasa “job-ul” ramane neschimbat, atat ca temporar copilul este supravegheat de altcineva sau merge la cresa sau gradinita. Insa necesitatile lui sunt aceleasi, atentia de care are nevoie ramane identica, ba mai mult intervine si teama de abandon, anxietatea si alte nelinisti datorita diminuarii timpului lui cu mama.
Presiunea pe care o simte o mama care se intoarce la serviciu este enorma, de multe ori ele isi doresc sa renunte si sa revina in mediul de dinainte insa in acelasi timp vor sa se bucure si sa aiba satisfactiile pe care le ofera viata profesionala.
Cea mai buna comparatie pe care o pot face, din experienta mea personala, este cu alergarea. Exista niste praguri de rezistenta atunci cand alergi, ale mele erau undeva la primele 7 minute apoi 12 minute si 20 de minute, poate multi se regasesc. Prima oara cand am alergat sa imi testez rezistenta la 7 minute simteam ca tot organismul cedeaza si ca e nevoie sa ma opresc altfel ma voi prabusi, insa am deposit acele 7 minute si am simtit ca “dracul nu e atat de negru”. Urmatorul prag la 12 minute, la fel, privirea mi se incetosa, simteam ca imi zboara inima din piept si ca as da orice pentru o gura de apa. La fel am zis mai alerg un minut si vad ce se intampla, apoi am ajuns la 15, am vazut ca pot si am continuat si am ajuns la 20. Insa dupa 20 poti sa alergi oricat, nu mai sunt praguri de trecut. Asa si cu reintoarcerea la serviciu, e nevoie sa ai rabdare si sa ramai in cursa, va fii greu, vei vrea sa te opresti si ai da orice pentru o gura de apa, insa incearca sa vezi ce se intampla daca nu te opresti, daca treci de 12 sigur poti trece si de 20, te despart numai 8 minute.
14 octombrie 2021
Liana Stefan