Suntem fiinte educate sa traim dupa niste norme, ne impunem singuri niste sabloane si mult prea tarziu realizam ca asta cu liberul arbitru fie e o poveste fie liberul nostru arbitru este atat de influentat de programele care ni se sadesc de mici incat nu stiu cat de liber mai este.
Asa se intampla si in momentul in care devenim parinti care nu stiu daca este acelasi cu momentul in care avem copii desi suna ciudat, unii nu devin parinti niciodata chiar daca au copii.
Ce se intampla atunci cand ai un copil “altfel”,indiferent ce inseamna acest “altfel”, pentru ca evident suntem unici, asta ar trebui sa intelegem de la bun inceput. Societatea are “grija” sa iti semnaleze, daca se poate zilnic, iesirea ta din tipare, atunci cand ai un copil atipic, pentru ca asa se numesc ei. Vorbesc de copiii cu Tulburare de spectru autist, pentru ca asa i-au incadrat, intr-un spectru, pentru ca nici macar in aceasta afectiune nimeni nu seamana cu nimeni.
Este un fenomen care ia aploare din ce in ce, multi dau vina pe tehnologie, altii pe mediu si lipsa parintilor din activitatea zilnica a unui copil mic, altii pe genetica dar defapt e o combinatie de toate trei.
Copiii in general invata din mediul inconjurator, dar ce faci cu un copil care nu e atent la ce se intampla in mediul lui, nu il intereseaza sa fie, se izoleaza si isi construieste lumea lui, sau nu iese din ea de la bun inceput.
Cel mai greu pas este acceptarea, constientizarea ca e ceva diferit si ca el “nu este ca ceilalti” din punct de vedere relational. Semnele sau simptomele daca vreti, comune la toti copiii la TSA, care ar trebui sa ne puna pe ganduri sunt lipsa contactului vizual in primul rand, apoi faptul ca nu interactioneaza cu ceilalti nu numai lipsa verbalizarii, nu raspunde la nume si nu arata obiecte sau fenomene din jur.
Multi parinti gresesc pentru ca asculta prea mult de ce spun cei din jur, care de regula au o parere neavizata si le sprijina faza de negare dand exemple din istorie. Ideea este ca nu trebuie sa plecam urechea ci sa ne ascultam instinctul, intuitia, si sa mergem la doctor preventiv.
Oricum orele de terapie sau de logopedie nu au daunat nimanui. Este mai bine sa faci ceva decat sa stai sa astepti sa se intample o minune. Se intampla si minuni nu spun ca partea spirituala nu are rolul ei dar cum e vorba romaneasca “Dumnezeu iti da dar nu iti baga in traista” e firesc sa actionam.
Cu cat mai devreme cu atat mai bine in ceea ce priveste recuperarea pentru ca da copiii acestia se recupereaza. Adica isi imbunatatesc partea relationala si cea de exprimare a emotiilor, defapt aici este o deficienta. Sunt copii foarte inteligenti ba chiar peste medie sau genii.
Important e ca noi parintii sa acceptam si sa facem tot posibilul sa il ajutam sa se integreze in societatea aceasta, desi nici noua nu ne place foarte tare, ei trebuie sa traiasca in ce am creat noi impreuna cu ceilalti. Poate pe viitor acesti copii, fiind mai multi, vor schimba lumea. Diferitul a fost intotdeauna de neacceptat initial, ca si in muzica si in arta in general, geniile nu au fost intotdeauna recunoscute, poate abia dupa zeci de ani.
Acceptand ca exista aceasta tublurare de spectru si ca este nevoie de terapie, cu multa iubire si rabdare ii putem ajuta si ne putem bucura de ei pas cu pas, urmarind progresul zi de zi, saptamana de saptamana, in fiecare luna sau peste ani.
By Liana Stefan