Stim foarte bine ca atunci cand mai apare inca un copil intr-o familie, unde evident exista deja unul cu drepturi depline, apar anumite tensiuni, fie ca vorbim de fete sau de baieti. Intr-o zi, cand te astepti mai putin, te trezesti ca in casa in care pana atunci traiai si domneai tu copil unic apare o fiinta mica, neajutorata, care numai plange, este tinut in brate si toate atentia este asupra lui. Parintii incep sa te certe mai des, trebuie sa faci liniste si totul parca se invarte in jurul acestui “intrus”.
Din experienta mea de copil mijlociu pot sa va impartasesc oarecum starile prin care trece fratele mai mare, insa vazute din exterior.
Desi initial multi copii unici isi doresc frati cu care sa se joace, multi dintre ei nu accepta sosirea “concurentei” in familia lor.
De aceea trebuiesc pregatiti dinainte si eventual implicati in activitatile uzuale cand e vorba de cel mic.
Cel putin la mine a functionat. Se spune ca este mai usor cand fata este mai mare insa nu e o regula, am trait si experienta fratelui mijlociu care devine frate mai mare si pot spune ca se descurca de minune si baietii.
Cu cat este mai implicat sau sunt implicati fratii mai mari cu atat acea “gelozie” se amortizeaza, pentru ca practic ei fac parte din “echipa de interventie”, se responsabilizeaza si ajung acolo unde isi doresc, valabil mai ales pentru adolescenti, anume sa fie tratati ca niste “ oameni mari”.
Asta le aduce de multe ori bucurie si satisfactie pentru ca le demonstreaza celorlalti ca pot si mai ales isi arata lor insisi ca sunt capabili.
Citesc de multe ori pareri de genul “nu trebuie sa impovarati copiii mai mari, ei nu sunt responsabili cu cresterea fratilor mai mici”, insa imi permit sa nu fiu total de acord pentru ca asa invata si ei, toate fac parte din procesul lor de dezvoltare, asa cum isi fac patul cum isi spala cana din care au baut, cum invata unde se arunca gunoiul si ideal ar fi sa invete si reciclarea. Cred ca atat fetele cat si baietii care au frati mai mici invata mult mai repede sa ingrijasca pe altii si asta nu poate decat sa reprezinte un bonus pentru ei, in viata lor adulta. Aparitia unui nou copil intr-o familie nu trebuie sa reprezinte un factor de stres sau privit ca o tragedie de copiii deja existenti, ei nu trebuie sa se simta exclusi sau dati la o parte pentru ca noi acum avem o “jucarie noua” ci implicati in acest joc nou.
Se poate juca in mai multi si este mult mai distractiv.
By Liana Stefan